Mi-e dor de tine, Doamne, îmi este-atât de dor… ! Pășesc pe scara vieții, și-n loc să urc… cobor. Pe treptele virtuții, în loc să cresc… eu scad, Mă prind din nou cu patos, dar tot greșesc și cad. Cum pot zări Lumina, și-apoi să n-o ating? Cum să-nțeleg Iubirea, când din iubire plâng? Întinde-mi brațul, Doamne, și-ajută-mă, Te rog! Cum vrei s-ajung la Tine, cu sufletul olog? Și cred că poți, de vrei, ajută-mi necredinței Durerea să mi-o iei, dând aripi biruinței. Căci știi că suntem slabi, și nu putem lupta, Noi ne lăsăm, Părinte, în Sfântă Voia Ta… ! (Trimiteți la cat mai multe persoane).

Distribuiti prietenilor acest articolShare on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0
Email this to someonePrint this page